• Început

    by

    De știut. Început.

    “Tot românul e născut poet”, se spune în România…Numai că eu n-am știut. Am aflat târziu, către optzeci de ani, pe pământ american, că și eu pot scrie și gândi în versuri. În Peoria, IL., la un moment dat, trăiau 80-100 de români. De ziua României, 1 decembrie, ne adunam să sărbătorim împreună și încropeam un scurt program artistic, cu recitări, cântece, dansuri. Și bineînțeles, mâncăruri tradiționale românești: sarmale, mămăligă, cozonaci, țuică…De fiecare dată tânărul Andrei Gabor ne delecta cu minunata înterpretare a Baladei lui Ciprian Porumbescu.

    În noiembrie 2017 soții Elena și Octavian Gabor, domnul Adrian Olteanu și eu, am hotărât să înființăm un cenaclu literar. L-am numit DOR, pentru că ne era dor de țară și de cultura românească. Nu mai știu a cui a fost ideea, a soților Gabor sau a preotului român, părintele Ciprian Sas care păstorea biserica ortodoxă greacă din localitate. Scopul inițial a fost să nu uităm România, cu limba ei bogată și melodioasă, cu sărbătorile și tradițiile ei. Am reușit să facem spectacole cu recitări din Eminescu (la împlinirea a 168 de ani de la nașterea marelui poet), Coșbuc, și aniversarea a 100 de ani de la constituirea României Mari. Ne întâlneam cam o dată pe lună la familia Gabor, “la sediu” cum îi spuneam noi. Râsul și voia bună erau la ordinea zilei. La început citeam poeți și scriitori români și făceam exerciții de versificare folosind cuvinte propuse de participanți. Treptat și timid, am început a citi versuri și proză compuse de noi.

    Aveam în plan un spectacol despre cultura românească, cu tradiții și obiceiuri din moși-strămoși, dar a venit pandemia cu COVID 19 și neputința de-a ne întâlni față în față. Poate că în viitor vom împlini acest proiect…

    Așa am devenit poet. Am hotărât să adun poeziile mele citite la Cenaclul DOR într-un volum dedicat copiilor mei care nu prea mai știu a vorbi și citi românește. Poate o să-i îndemne la aducerea aminte a limbii și a țării în care s-au născut și au crescut în primii ani de viață.

    Profunde mulțumiri d-lui Octavian Gabor care a corectat/editat manuscrisul, d-lui Jeff Jouppi care a desenat coperta, și d-nei Anca Moșoiu care m-a ajutat cu publicarea pe internet a cărții. Fără ajutorul lor poeziile ar fi rămas în sertarele sufletului și al computerului meu.

    Constanța Moșoiu
    Decembrie 2021

  • La capătul vieții…

    by

    La capătul vieții e o scară.

    Suflete urcă și coboară.

    Spre rai te duci în sus,

    Spre iad în sens opus.

     

    Îngrămădeală mare la răscruce.

    Oare-ncotro s-apuce?

     

    Eu vreau să urc, nu să cobor.

    Tiptil, încerc să mă strecor

    Spre scara care duce-n sus,

    Că merit raiul, eu mi-am spus.

     

    O voce însă mă oprește

    Și răspicat mie-mi vorbește:

    – O, suflete, nu te grăbi,

    Întîi te judecăm aci.

     

    E-adevărat,

    Tu n-ai furat

    Și n-ai mințit,

    Pe nimeni tu n-ai omorât,

    Dar ai TĂCUT, n-ai protestat

    Când oamenii nevinovați

    Erau bătuți și torturați,

    Pentru nimica condamnați,

    În închisori REEDUCAȚI,

    Trimiși la muncă la CANAL

    Să ispășească-un fapt banal,

    Și când un gospodar țăran

    Ce-n colectivă n-a intrat,

    Era trimis pe Bărăgan,

    Biet suflet, dezrădăcinat.

     

    – Dar, Preasfinte,

    Prea Bunule Părinte,

    E-adevărat, eu am tăcut,

    Dar n-am putut…”

     

    -Cu vorbe te aperi în zadar.

    Doar FAPTE noi punem pe cântar.

     

    Și Sfântul Judecător

    M-a trimis în purgator.

     

    …urc scara oare-n viitor?

     

    Capul plecat

    De sabie nu e tăiat?

    De aur e tăcerea?

    NU, când duc la pierderea

    Libertății de a gândi,

    A vorbi și a trăi.

  • Test

    by

    Sent from Yahoo Mail for iPad

  • Esențialul

    by

    Natura a încremenit.
    Totul e-atât de liniștit!
    Și nici măcar o boare
    Nu pune în mișcare
    Norii pe cer întunecat,
    Praful grămadă adunat,
    Frunze uscate și moarte
    Ca să le ducă departe.

    Pe stradă oameni nu se văd.
    Ce s-a-ntâmplat? Prăpăd?
    Să fi murit cu toții?
    Acesta-i ceasul morții?
    Sfârșitul omenirii?
    Și glasul disperării?

    Deodată, de departe,
    Se-aude clar în noapte
    O voce de bărbat:
    “Frusino, hai în pat!”
  • Depinde de unde privești

    by

    Porcul este supărat
    Că ceva s-a întâmplat
    Și ai lui fârtați
    Astăzi sunt cârnați.

    O viață fără griji ducea.
    Mâncarea o primea
    De-a gata, nu trebuia
    Să lupte pentru ea.
    În cocină trăia.

    Stăpânul lui îl scărpina
    Pe burtă, și-i plăcea,
    Și fericit se bălăcea
    Și grohăia
    În balta cu noroi.

    O fi știut de la’nceput
    (Sau poate n-a știut?)
    Că pus la îngrășat,
    Va fi sacrificat
    Și transformat
    În caltaboși, șoric, slănină?

    Sfântul Crăciun! O sărbătoare
    Ce așteptam cu nerăbdare.
    Întotdeauna de Crăciun
    Aveam pe masă ce-i mai bun.
    Fripturi, cârnați și răcituri,
    Și cozonaci și prăjituri.
    Bineînțeles,
    Nu mai era porc în coteț…

    Mărturisesc.
    Nu mă gândesc
    La porcul care a murit.

    CRĂCIUN FERICIT!!!
  • De ce poartă bărbații cravată?

    by

    Bărbați stilați, eleganți,
    Poartă cravată.
    De ce? mă-ntreb
    Și fierb,
    Că nu găsesc răspuns.

    Poate că e de-ajuns
    Să pomenesc
    De vanitatea bărbătească,
    Dar trăsătura asta o-ntâlnesc
    Și la partea femeiască.

    Poate a fost o femeie ce-a inventat
    Cravata, că seamănă cu un laț.
    Strângi mai tare de el, și gata,
    Individul e eliminat.

    Sau poate o croitoreasă,
    Ingenioasă,
    Să nu risipească bucata rămasă
    Din materialul croit pe masă.
    Dar de ce din mătasă?

    Și ce e aia “papion”?
    Te face mai mult un “domn”?
    Un fluture-agățat de gât
    S-acopere ce e urât:
    Val de grăsime sub bărbie
    Și pliuri de piele, bădie,
    Semn că ai îmbătrânit,
    Și toate cele s-au veștejit…

    …Și dacă cineva
    Are răspuns la întrebarea mea,
    Să nu se sfiască,
    Și să lămurească
    Această problemă delicată:
    DE CE POARTĂ BĂRBAȚII CRAVATĂ.
  • D-lui Adrian, căruia i-am întrerupt recitareaîn spectacolul “Coșbuc”.

    by

    Eu îs, domnu, din Ardeal,
    Din orașul Koloszvar.
    Și acuma spun la tine
    C-am greșit, și nu e bine
    Că eu vorba ți-am tăiat
    Pe când tu ai recitat
    Poezia “El Zorab”.
    N-am știut că te-ai oprit
    S-avem timpul de gândit
    Ce puternic Pașa este,
    Că nimica nu-l oprește,
    Dragă domnu’ Adrian,
    Să taie cu iatagan
    Capul ce îi e dușman.

    Eu, smerit, îmi cer iertare,
    Și promit, așa purtare,
    Viitor nu are.
  • Cuvânt de început la deschiderea cenaclului, 30 martie 2020

    by

    Iată vine-un sol de pace
    Cu Corona’n vârf de băț.
    Lumea, tare’ngrijorată,
    Îl întreabă cu dispreț:

    “Tu ești virusul numit
    Covid nineteen, și ai venit
    Să ne-arunci, cu mic și mare,
    În groapă, la-nmormântare?”

    El răspunde: “Da stimate,
    Eu sunt ăla, măi fârtate.
    Am însă o veste bună:
    Cât sunteți în carantină,
    Virtual vă întâlniți,
    Social vă distanțați,
    Mâinile vi le spălați,
    De moarte sunteti scăpați.

    Numai că aici rămân
    Cel puțin vreo nouă luni.”

  • Cultură, azi

    by

    Un prieten din copilărie
    M-a rugat să scriu o poezie
    De dragoste,
    Pe care el iubitei s-o arate,
    Să-i spună că el e autorul,
    Că l-a izbit dorul
    De ea, și a simțit,
    C-a trebuit
    Poetic să admită,
    Că “te iubesc, iubită”.

    “O, dragul meu”,
    I-am răspuns eu.
    “Atâtea versuri de iubire
    S-au scris deja,
    Și nu uita,
    Că-s stele-aduse pe pământ.
    Iubirii ca să-i dai cuvânt
    Citește-i tu Luceafărul”.

    “Luceafărul”?
    El mi-a răspuns.
    “Nu, nu, am auzit
    Că ea nu-l vrea,
    Și el se sinucide.
    Se-aruncă în ocean”.

    “Ce zici de Floare-Albastră”?
    “A, nu! Iubita mea iubește
    Doar florile roșii
    Și-ar fi ofensată
    Să-i dau o floare albastră”.

    Tac. Ce să mai spun?
    Ce să-i propun?

    Doamne, mare e grădina ta!
    Oameni de tot felul trăiesc în ea!!

Copyright © 2022-2025 Constanța Moșoiu. All Rights Reserved